Expoziție Marin Gherasim la Chișinău

Am avut șansa de a fotografia pregătirea și apoi vernisajul din 26 octombrie 2018 al impresionantei expoziții “Arhitecturi Spirituale” a pictorului Marin Gherasim de la Muzeul Național De Artă al Moldovei din Chișinău. Planuită inițial a avea loc la aniversarea celor 80 de ani pe care urma să-i împlinească în decembrie 2017 insa in repetate randuri amanata, expozitia are loc postum, aproape un an mai târziu, organizata de fiica artistului Alina si avandu-l ca si curator pe Calin Stegerean. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul muzeului si al Institutului Cultural Roman “Mihai Eminescu” din Chisinau.

“În absența pictorului, am căutat în însemnările de atelier rămase, expresia crezului său artistic care să capete corp în expoziția pe care nu a mai apucat să o vadă realizată,” spune Stegerean. “Esența preocupărilor sale, începând cu mijlocul deceniului opt al secolului trecut, este conținută într-o însemnare din ziua de Crăciun a anului 1985: „ceea ce urmăresc întâi de toate sub raport morfologic este arhitectura imaginii”. Cu un an mai devreme nota: „Temelie, zidire, cupolă devenite metafore ale edificării imaginii. Arhitectura imaginii – un corespondent al arhitecturii spirituale”. Lucrările selectate pentru această expoziție sunt relevante în sensul acestor idei, iar titlurile lor, ca Poartă, Trepte, Cetate, Fereastră, Vatra, Fântâna trimit la vocabularul arhitecturii, deși sensul lor profund are legătură cu o construcție spirituală. O altă serie de lucrări ca Absida, Reconstituirea absidei, Turn de veghe ilustrează poziționarea artistului ca martor al istoriei tragice recente. Ele reprezintă „o reflecție asupra românilor care își distrug singuri valorile, a celor nu multe pe care le mai au”, după cum scria Marin Gherasim în aceleași însemnări, referindu-se la demolarea locașurilor sfinte în perioada comunistă și la nevoia unei reconstrucții morale a națiunii române.

Marin Gherasim s-a născut la Rădăuți în anul 1937. A absolvit în anul 1962 Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București unde a ocupat postul de asistent universitar în perioada 1963-1983. Din anul 1984 până în 1990 a lucrat la Institutul de Istoria Artei din București iar din anul 1990 a revenit ca profesor universitar la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu. A fost Președinte de Onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România în perioada 2012-2017. Activitatea sa a fost recompensată cu numeroase premii printre care Premiul Caravaggio, Roma (1981), Premiul Academiei Române (1986), Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru întreaga activitate (2002), Medalia de argint a Salonului de pictură de la Grand Palais, Paris (2006), Premiul U.A.P. al Republicii Moldova pentru pictură (2010). A încetat din viață la București în anul 2017.