Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!

Trofeul Memorial Oprea Berechet, Campina

E clar ca primavara aia de tricou nu mai vine niciodata asa ca ieri, 15 aprilie, dupa amiaza, mi-am luat inima in dinti si am dat o fuga impreuna cu prietenul meu columbian Luis pana la Campina unde se tine, de vineri si pana duminica, unul dintre cele mai importante (zic ei pe contul lor de Facebook) concursuri nationale de sarituri cu caii peste obstacole din Romania. O binemeritata dar cam friguroasa pauza fotografica dupa doua saptamani (daca nu or fi chiar mai multe) de alergatura prin tara. N-a fost chiar usor de gasit baza asta, cum vii dinspre Bucuresti o iei pe a doua intrare in Campina apoi la sensul giratoriu o iei la dreapta, urci un deal pana in oras apoi o iei la stanga si tot urci. Cand nu mai stii pe unde sa o iei, intrebi. Asa am facut si noi si am ajuns. N-am mai vazut niciodata pe viu sarituri cu caii peste obstacole asa ca trebuia sa o fac si pe asta. Merita, va spun din toata inima. Efortul si combustia comuna a calului si calaretului sunt impresionante. Pe Daniela Bindila, “gazda” mea la acest concurs, pe care o puteti admira in elegantul ei costum alb, in mai toate fotografiile acestui post, am cunoscut-o anul trecut la un banchet. Nu stiu cum se face ca am avut ocazia sa o fotografiez numai in ipostaze neobisnuite dar asta cu caii chiar a intrecut-o pe toate. Ma asteptam sa nu ne lase sa intram in zona de concurs asa ca am fost inspirat cand am luat cu mine doua piese de “artilerie grea” din panoplia canonistilor, mult-iubitul meu 135 mm f2 L si un 300 mm f4 IS, imprumutat de la amicul meu Marian Cazacu. Gardul de inaltimea unui om care imprejmuieste zona de concurs mi-a facut zile fripte dar pana la urma m-am descurcat. Daniela a calarit trei cai diferiti, daca n-or fi fost patru, si a iesit a doua. Daca n-o sfeclea la ultima tura cred ca iesea chiar prima. A fost curajoasa tot timpul, absolut admirabila. De eleganta nu mai zic, pe drumul de intoarcere Luis insusi mi-a atras atentia despre asta si cand un sudamerican iti spune ca esti eleganta io cred ca stie ce spune. Astept acum si fotografiile nikoniene ale lui Luis sa completam acest mic eseu fotografic.